Inca un Craciun trecut …
Inca un Craciun trecut si iata ca ne apropiem rapid de 2009. Daca stau in pat, cu ochii nu atintiti pe ecranul televizorului, ci pe geamul ferestrei sau pe varul peretilor din camera, imi dau seama cu nostalgie ca acest Craciun nu a fost deloc la fel ca celelalte care au trecut. Pe undeva e si normal… noi ne schimbam, timpul schimba tot ce e in noi si in jurul nostru. Si, cu siguranta, Craciunul nu va mai fi niciodata ca atunci cand eram copil…ca atunci cand asteptam sa vina dimineata ca sa cotrobaiesc pe sub brad dupa cadourile mult asteptate. Ca doar fusesem cuminte, pentru a le primi,nu?
Acum am alte asteptari… acum sunt cuminte asa cum poate fi un adult si ma bucur de cadouri, asa cum, cu siguranta nu o face un copil. Dar, pana la urma, indiferent de ce varsta avem, o parte din noi va reflecta sufletul de copil care sta vesnic ascuns in fiecare dintre noi.
Trebuie sa recunosc ca mi-as fi dorit ca in acest Craciun sa fie zapada. Sa pot sa fug prin zapada, sa fac bulgari mari si pufosi si sa dau cu ei dupa cine ma supara…sau dupa cine ma iubeste, ca si asta e un mod de a iubi,nu? Trebuie sa stim sa ne bucuram de ce avem.
Trebuie sa fim constienti ca de Craciun se sta, se mananca muuulte prajituri, se bea mult suc, nociv ca naiba, se vizioneaza filme cu mosi, cu spiridusi sau cu prostii… de ce nu ca doar suntem copii-adulti,nu?
Oricum, idea e ca trebuie sa stim sa ne bucuram de fiecare Craciun, fie ca stam intr-o camera de casa cocotata pe etaje sau intr-o cabana de munte. Trebuie sa stim sa pretuim in fiecare an Craciunul, cu spiritul sau… si, cu siguranta, eu am reusit acest lucru si in acest an.
Mananc, stau, rad cu hohote, iubesc cu patima si doresc cu ardoare… sunt om si ma bucur ca pot face toate astea.
Craciunul a trecut, iar eu ma bucur ca l-am putut petrece asa cum mi-am dorit… ca un adult fericit.
No, si acum, nu in ultimul rand, sa speram ca 2009 va aduce inca un Craciun asa bun.